Cum au apărut sectele

După cum bine se vede, ortodoxia a mers drept, adică cu respectarea strictă a dogmelor formulate de Sfinţii Părinţi în cele şapte sinoade ecumenice. Dar în 16.07.1054 catolicii se despart luând-o la dreapta (adică introduc dogme noi, fără consensul întregii Biserici si fără nici un temei biblic: Primatul Papal, Filioque, Azima şi Purgatoriul). 

In 1517 din catolici, prin reforma iniţiată de Luther se rup protestanţii care, renunţă la ierarhia bisericească (episcopi, preoţi, diaconi), la venerarea Maicii Domnului, la cruce, la sfinţi etc. uitând faptul că, Sfintele Taine se săvârşesc numai prin episcopi si preoţi. Ori, într-o religie fără preoţie, teologia poate fi comparată cu poezia, De fapt, protestanţii nu mai recunosc decât două din cete şapte taine ale Sfintei Biserici, respectiv Botezul si Euharistia dar şi acestea la ei nu sunt săvârşite de preoţi.

Din aceşti protestanţi rupţi din har, după cum arată şi schiţa de alături au apărut neoprotestantii (noii protestanţi), adică sectele care sunt astăzi în număr de aproximativ 3.000 si care apar si dispar în istorie ca revărsările de ape, căci nu au continuitate apos­tolică.

Chiar Luther dându-şi seama de greşeala pe care a, săvârşit-o, a spus pe patul de moarte: “Vai mie, că această rătăcire nu se va sfârşi în veac!” În 1534 are loc o nouă schismă, cea anglicană când sub influenta lui Henric al VIII-lea Biserica Anglicană se rupe de Roma. 

Oare există atâţia dumnezei după numărul sectelor? Nu scrie clar în Biblie: “UN DOMN O CREDINŢĂ SI UN BOTEZ” (Efeseni IV, 6), OARE S-A ÎMPĂRŢIT HRISTOS (1 Cor. 1, 13).